
Astăzi se împlinesc 107 ani de la Unirea Basarabiei cu România. În seara de 27 martie 1918, după lungi dezbateri și conferințe, Sfatul Țării de la Chișinău vota istoricul Act al Unirii. Astfel, Basarabia devenea prima provincie românească care revenise la trupul Țării, după un an plin de mișcări naționale și cutremure politice regionale, provocate de război și revoluțiile bolșevicilor, care deja preluaseră conducerea Rusiei.
Sfatul Țării, pilonul înfăpturii Unirii din 27 martie 1918
Sosirea bolşevicilor la putere în Rusia, după masivele revoluții din februarie și octombrie 1917 și căderea Guvernului provizoriu al lui Aleksandr Kerenski, a determinat ieşirea acesteia din război, lucru ce a clătinat pozițiile Antantei (Imperiul Rus, Franța, Imperiul Britanic) în războiul cu Puterile Centrale (Germania, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Bulgaria),acțiuni ce au generat o starea de izolare și un șir de necazuri pentru Regatul României, care din 1916 lupta de partea Antantei.
Evenimentele ce au precedat aceste instabilități ale marilor puteri au fost însă propice pentru Basarabia, care a devenit o geană de lumină pentru România, a cărei clasă politică și Guvern începuse încă de la sfârșitul anului 1917 să contribuie, inclusiv pe căi diplomatice, la promovarea dezideratului unirii provinciei.
„Nu uitați că a fost (n. r. Basarabia) prima zare de lumină care străbătea cerul negru și mohorât care de 18 luni apăsa peste întreaga Românie. A fost picătura de rouă care a căzut pe buzele fripte de friguri ale României sângerânde”, declara Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României, care a fost prezent la Chișinău la evenimentul istoric.
Mai întâi, în primăvara anului 1917 apare ideea creării Sfatului Țării, după primele mișcări de renaștere națională din Basarabia. Peste jumătate de an, inițiativa a prins viață. Momentul de cotitură în apariția și organizarea Sfatului Țării l-a constituit Congresul Militarilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917, care a proclamat autonomia Basarabiei, iar Sfatul Țării devenea organul legislativ. Ulterior, acest parlament regional, în decembrie, declara crearea Republicii Democratice Moldovenești.
Abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM pentru a te informa rapid şi calitativ
Marele eveniment, care a fost piatra de temelie a celui mai important proiect de țară – formarea României Mari, s-a produs în data de 27 martie 1918, stabilind revenirea firească la trupul Țării-Mamă a vechii provincii românești Basarabia, ruptă de Moldova şi anexată de Rusia Țaristă în 1812.
Unirea a fost votată de Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chișinău. Dintre cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, 36 s-au abținut, iar 13 deputați fiind absenți.
”Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”, se arăta în Declaraţia de Unire, semnată de preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ, şi de secretarul Ion Buzdugan, printre artizanii unirii regăsindu-se și Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Daniel Ciugureanu și mulți alții.
Chestiunea Basarabiei, promovată mult mai devreme de Regatul României în cancelariile europene
O dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, chestiunea Basarabiei începuse activ să fie discutată la București, în special în rândul intelectualității și al clasei politice, care abordau tot mai frecvent subiectul revendicării vechilor teritorii românești – Ardealul, Bucovina, Basarabia și Banatul.
„La 1915, în Decembrie, în Senatul României, când se întrezărea politica pe care și-o croia guvernul, de la tribuna Senatului am avut curajul să spun că dacă s-au descris suferințele Ardealului de ce nu ne gândim și la suferințele Basarabiei? Noi, Românii, avem revendicări spre Apus dar le avem și spre Răsărit. Atunci mi s-au zis vorbele amare: „Despre Basarabia nu mai e de vorbit; s-a pecetluit soarta ei”. Cuvintele acestea au răsunat multă vreme în inima mea ca clopotul morților și poate că amintirea acestor clopote mi-a dat mai târziu vioiciunea și agerimea cu care am îmbrățișat chestiunea Basarabiei. Dacă erau de seriat aspirațiunile noastre, nu mă ascund: întâiu alergam spre Basarabia și mai pe urmă spre Ardeal. În caz de primejdie, care este copilul care dintâi aleargă la poalele mamii sale ca să se apere? Este copilul cel slab, copilul cel crud și numai pe urmă vine băiețandrul, flăcăul. Copilul bolnav, Basarabia, trebuia întâiu ajutat pentru că flăcăul Bănățean, flăcăul Ardelean aveau puterea încă să aștepte”, declara Alexandru Marghiloman, la București, în 27 martie 1925, la cea de-a șaptea aniversare de la Unirea Basarabiei cu România.
Alexandru Marghiloman, care a fost prim-ministru al României în cumplitul an 1918, a fost prezent la Chișinău la evenimentul istoric de acum 107 ani. După votarea în Sfatul Țării, înaltul demnitar a dat citire unei declarații regale: „În numele poporului român și al Regelui său Majestatea Sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru totdeauna, cu România una și indivizibilă. La rândul meu, declar, că de astăzi înainte, Basarabia este pentru vecie unită cu România. În aceste clipe mari să ne închinăm cu smerenie în fața geniului poporului nostru care după o despărțire de un veac și mai bine găsește singur calea firească să o ducă la mântuire, calea firească arătată de istorie. Să ne unim cu toții inimile și să strigăm, împreună și cu cei ce s-au abținut, Trăiască România una și nedespărțită!”.
Basarabia a fost prima provincie istorică care s-a unit cu România, pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost anulate în data de 28 iunie 1940, atunci când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, în baza prevederilor pactului secret Ribbentrop – Molotov.
Articol preluat de pe ZIUA.MD.