Savanții au venit cu un set de recomandări pentru agricultorii din Moldova, menite să prevină și să reducă impactul secetei asupra culturilor

Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor a elaborat un set de recomandări destinate agricultorilor din Republica Moldova, menite să prevină și să reducă impactul secetei asupra culturilor de câmp.

Potrivit ministerului Agriculturii, recomandările prezentate în documentul elaborat de savanți acoperă măsuri pe termen scurt, mediu și lung, fiind incluse tehnici de cultivare, utilizarea hibrizilor rezistenți la secetă, îmbunătățirea gestionării resurselor de apă.

În acest context, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare îndeamnă producătorii agricoli să studieze recomandările și să implementeze măsurile sugerate pentru a proteja culturile de câmp de efectele negative ale secetei.

Iată care sunt soluțiile pe termen scurt, potrivit savanților Centrul Național de Cercetare și Producere a Semințelor:

1. Solul trebuie mărunțit corect afânat și nivelat, cu o bună permeabilitate pentru a înmagazina maximum de apă din precipitații și a împiedica pierderile de apă prin evaporare.

2. Stratul de mulci se obţine în urma recoltării, combinele moderne fiind prevăzute cu tocător și ventilator care distribuie uniform tocătura pe suprafaţa solului. După recoltare se execută o lucrare cu grapa cu discuri care mărunţește miriștea și împreună tocătura se amestecă cu stratul superficial al solului, realizând un foarte bun mulci. Solul devine bogat în materie organică prin care se crește capacitatea de reținere a apei cu 20% iar humusul reține de 4-5 ori mai multă apă, întârziind cu 2 săptămâni efectele secetei. Mulciul poate de asemenea fi format din diferite resturi organice sau să fie mulciul natural al solului prin care se reduc pierderile de apă de peste 3 ori și totodată se menține răcoarea în sol, favorabilă creșterii rădăcinilor și activității microorganismelor. S-a constatat că atunci când în aer sunt 48oC, sub stratul de mulci, la 1 cm adâncime, temperatura este de 27oC de la suprafaţa solului

3. Patul germinativ să fie pregătit în ziua sau în preziua semănatului, printr-o singură trecere și numai până la adâncimea de semănat. În niciun caz nu se va folosi grapa cu discuri care vântură solul cu mari pierderi de apă, de până la 28 %.

4. Asolament rațional cu o rotație corectă de 5-6 culturi din care să nu lipsească culturile leguminoase pentru boabe (mazărea, soia, etc.) care asigură o bună aprovizionare cu apă și o fertilitate ridicată reducând din efectele secetei. Rotația culturilor să se ține seama de dezvoltarea sistemului radicular fasciculat sau pivotant. 

5. Diversificarea culturilor în asolament, În asolament se pot folosi culturi alternative, rezistente la secetă precum sorgul, culturi cu perioadă scurtă de vegetație și de asemenea rezistente la secetă meiul, șofranul, armurariu dar și soiuri și hibrizi din principalele culturi, însă mai timpurii, cu creștere mai intensă în prima parte a vegetaţiei, pentru a parcurge perioada de înflorire-maturitate înainte de apariţia arșiţei. Prin urmare meiul este cea mai rezistentă plantă la secetă, sorgul mai sensibil cu 12%, iar porumbul cu 55%. Pentru a forma 1 kg de substanță uscată meiul necesită 311 kg de apă, sorgul 322 kg iar porumbul 368 kg. În asolament pot fi folosiți hibrizii de porumb timpuriu cu toleranță bună la secetă: Porumbeni 305, Porumbeni 310, Porumben 352.

6. Fertilizarea echilibrată, Fertilizarea se va efectua cu doze mai reduse de îngrășăminte în primele faze de vegetație, pentru a nu se concentra soluția solului greu de absorbit de către plante. În timpul vegetației și în funcție de evoluția climatică, se va completa cu stropiri foliare, care sporesc capacitatea sistemului radicular de a se hrăni și în condiții de secetă.

7. Semănatul, În condiții de secetă semănatul se efectuează mai devreme, concomitent cu aplicarea de îngrășăminte starter care stimulează germinarea și răsărirea și asigură o creștere rapidă în primele faze de vegetație, astfel încât fazele de înflorire – maturizare să se desfășoare înainte de instalarea secetei și arșiței.

8. Densitate mai redusă, Se realizează o densitate mai redusă a plantelor cu 10% de la norma optima, dar acestea să fie uniform repartizate, fără goluri în care pot crește buruienile. O densitate echilibrată și uniformă asigură menținerea umidității ridicate în cultură, reducând pierderile de apă prin transpirația plantelor. Efectuarea de prașile pentru a reduce îmburuienările şi pentru a împiedica pierderile de apă prin evaporare la suprafața solului; prin prașile se astupă crăpăturile prin care se pierde cu 18% mai multă apă.

9. Orientarea rândurilor la semănat, După posibilitate rîndurile de porumb se seamănă pe direcția Nord-Sud pentru a asigura o umbrire între rânduri, cu reducerea încălzirii exagerate a frunzelor și a pierderilor de apă.

10. Hibrizi rezistenți la secetă cu perioadă scurtă de vegetație. Foarte important este să se cultive hibrizi de porumb autohtoni rezistenți la secetă și bine adaptați la condițiile climaterice locale, hibrizi cu perioadă de vegetație mai scurtă, cu consum specific de apă mai mic și cu modificări morfo-fiziologice adecvate. 

11. Măsuri de reținere a zăpezii pe teren. In zona cu umiditate insuficientă, reglarea regimului hidric, trebuie sa fie orientat spre acumularea maximă a umidităţii in sol si folosirea ei raţională. Una din cele mai răspândite metode de acumulare a umidităţii in sol, este reţinerea zăpezii si a apei provenite de la topirea acesteia. În acest scop, se folosesc miriştea, culturile de acoperire (măzărichea de toamnă),făşiile tampon, valurile de zăpadă si altele. O metodă eficientă de reținere a zăpezei în câmpul liber este împrăștierea straturilor de paie peste zăpadă, datorită căruia topirea zăpezii întârzie cu 7 zile, iar în sol se acumulează 36 mm apă în plus, atât de necesară pe timp de secetă.

12. Culturi de acoperire. Pentru menținerea umidității și sporirea fertilității solului se folosesc cu succes culturil de acoperire ca îngrășăminte verzi printr-un asolament și rotație a culturilor. Culturi de acoperire pot fi: Secară, Ovăz, Măzăriche, Trifoi încarnat, Ridiche furajeră, Muștar. Culturile de toamnă se pot însămânța în miriște, printre resturile culturii anterioare (de preferat),sau după pregătirea patului germinativ, imediat după desființarea culturii anterioare. Pe solurile argiloase se recomandă muștarul sau rapița, iar pe cele calcaroase, mazărea, măzărichea. Pe cele nisipoase se recomandă, ca îngrășăminte verzi, lupinul și trifoiul.

13. Crearea unui fond semincer de rezervă în teren irigabil. În caz că loturile semincere la culturile de cămp, fie cele de toamnă sau de primăvară vor fi compromise.

Care sunt soluțiile pe termen mediu și lung, documentul integral, poate fi consultat AICI.